DOSAR INTERZIS: Roboții lui Ajatashatru și tehnologia ștearsă din istorie

Ni se spune că automatizarea începe în secolul XX. Că Antichitatea era mistică, naivă, incapabilă de inginerie complexă. Ni se spune că orice text vechi care descrie mașini este „metaforă”.

Dar istoria reală nu funcționează pe bază de ce ni se spune.Funcționează pe bază de texte, descrieri, artefacte, martori și deseori eliminări deliberate.Iar unele texte NU se potrivesc cu povestea oficială.

În Lokapannatti, un text budist târziu, apare o relatare precisă: Regele Ajatashatru (sec. V î.Hr.), stăpân al Magadhei, adună relicvele lui Buddha și le sigilează într-o structură subterană. Nu lasă paza pe mâna oamenilor. Folosește “bhuta vahana yanta.”Nu „spirite”.Nu „demoni”. Ci yanta – termen tehnic indian pentru dispozitiv mecanic.

Textele spun clar că aceste yanta se mișcă singure, atacă intrușii, sunt descrise ca războinici mecanici, nu ca statui decorative.

Istoria oficială ridică din umeri și spune: simbolism religios. Autorii textului nu spun, însă „a fost un miracol”.Spun: a fost o “tehnologie” adusă din altă parte.Locul este numit explicit: Roma-visaya.

În limbaj indian antic, Roma / Yavana desemnează lumea greco-elenistică și romano-mediteraneană. Adică „Occidentul” antic.

Asta schimbă totul. Textul NU susține că India a inventat aceste mașini. Susține că au fost importate.Roma-visaya apare descrisă ca un teritoriu distinct, cu meșteri specializați în yanta, unde astfel de mașini erau folosite nu doar militar, ci și civil.

Legenda ne zice că acești automați prindeau hoți, aplicau pedepse, lucrau în comerț, păzeau zone sacre. Ăsta nu e mit poetic. Mai mult: meșterii (yantakara) erau păstrați sub control strict.Nu aveau voie să părăsească teritoriul.Cunoașterea era monopol. Sună a program de stat. Sună a tehnologie strategică.

Nu avem „scheletul” unui robot în muzeu. Dar avem ceva mai incomod. Un caz despre care am scris …